Am mers în bucătărie, am pornit aparatul de cafea și, în timp ce zgomotul lui monoton umplea apartamentul, am deschis telefonul, unde mă așteptau douăzeci și trei de notificări, șapte mesaje și trei apeluri pierdute. Toate veneau de la oameni vii. Niciun semn de la bărbatul mort care, cu numai câteva ore înainte, reușise să-mi tulbure trecutul mai mult decât o făcuseră toți ceilalți într-un an întreg. Cele mai multe notificări aveau legătură cu evenimentul din seara precedentă, unde jucasem câteva mâini demonstrative în fața camerelor și unde blufful împotriva lui Carlo fusese deja transformat, prin montaj și comentariu, într-o nouă dovadă a talentului meu. Circulau fotografii cu mine la masă, fragmente în care împingeam jetoanele spre centrul potului și un filmuleț distribuit de câteva sute de ori sub un titlu scris cu majuscule: CAMPIONUL LOVEȘTE DIN NOU! Am pornit filmarea. Riverul fusese întors, Carlo dăduse check, iar eu pariasem aproape cât potul. Camera îi surprinsese ezitarea și mâna ridicată spre verighetă, în timp ce comentatorul vorbea despre calmul meu și despre felul în care păream să-i citesc gândurile. Privit din exterior, totul avea o logică impecabilă: campionul își citise adversarul, construise blufful perfect și lovise din nou. Numai eu știam cât de puțină certitudine existase în acel moment. Victoria are această putere stranie de a simplifica trecutul, pentru că ia toate ezitările, erorile, întâmplările și alegerile făcute fără certitudine, apoi le așază într-o ordine care seamănă cu un plan; după ce câștigi, oamenii sunt convinși că ai știut ce urma să se întâmple, iar după ce pierzi, aceiași oameni cred că ar fi trebuit să știi. (Fragment din cartea ”Anatomia unui bluff”) https://stefangherghei.ro/carti/anatomia-unui-bluff
Distribuie