
România la genunchiul broaștei
Lumea încearcă să construiască o inteligență capabilă să depășească omul. Noi încercăm, fără succes, să construim o majoritate parlamentară capabilă să depășească interesul de part…
Citește →Jurnal
Însemnări despre scris, drept, poker și muzică — scrise atunci când am timp și ceva de spus.

Lumea încearcă să construiască o inteligență capabilă să depășească omul. Noi încercăm, fără succes, să construim o majoritate parlamentară capabilă să depășească interesul de part…
Citește →
În România, marile operațiuni politice nu se anunță. Nimeni nu vine la televizor să spună că, de mâine, toate instituțiile statului încep să fie așezate în jurul unui singur centru…
Citește →
Despre un cuvânt care nu e deloc inocent. Există cuvinte pe care un președinte al României le poate rosti fără note de subsol: libertate, democrație, demnitate, patrie, solidaritat…
Citește →
Cum se golește de conținut o funcție în șapte cuvinte. Un an întreg întrebarea a fost dacă președintele va spune ceva despre directorul SPP. Joi seara, la Chișinău, a spus. Aceasta…
Citește →
Demisia generalului Pahonțu ar fi un gest de onoare. Dar, mai există onoare în România? Onoarea nu se dovedește atunci când funcția este sigură, uniforma impecabilă și puterea sufi…
Citește →
Ce am înțeles, târziu, despre cuvântul dat în politică. Miercuri, 26 august, s au întâmplat la București două lucruri, la numai câteva ore distanță. Luate separat, fiecare ar putea…
Citește →
Există biografii care aparțin trecutului și biografii care schimbă sensul prezentului. Ceea ce a dezvăluit Recorder despre Lucian Pahonțu nu este o filă îngălbenită din dosarul unu…
Citește →
Multă vreme ne am temut că mașinile vor ajunge să semene cu noi. S ar putea să fi privit în direcția greșită. Am scris cărți despre asta. Am făcut filme. Am construit roboți care v…
Citește →
Analiza Deciziei Curții Constituționale nr. 883 din 17 august 2026 (referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative î…
Citește →
Există cuvinte care, odată rostite, nu mai pot fi retrase — ca o piatră aruncată într un iaz liniștit, ale cărei cercuri se lățesc mult după ce mâna s a retras. ”Foarte bine” este,…
Citește →
A reapărut președintele Nicușor Dan, ieșind dintr o tăcere atât de lungă și de deplină încât, pe undeva pe la mijlocul ei, începusem să mă întreb dacă instituția prezidențială mai …
Citește →
Galilei nu a fost condamnat pentru că a greșit. A fost condamnat pentru că avea dreptate înaintea vremii sale — și vremea, când e silită să aleagă între adevăr și propria ei linișt…
Citește →
Există o formă de prietenie care nu cere explicații. Un câine nu te întreabă de ce ai întârziat, nu ți cere socoteală pentru tăcerile tale și nici nu păstrează greșelile de ieri ca…
Citește →
Nu știu exact când au devenit proștii atât de siguri pe ei, dar știu că altfel îi țin minte. Prostul satului de odinioară avea o anumită sfială: dacă nu știa ceva, tăcea, iar dacă …
Citește →
Astăzi, prin sate, clopotele bat altfel. Poate că bat la fel ca ieri și ca în toate duminicile, numai că oamenii le aud altfel. E 15 august. E Adormirea. Cuvântul acesta mi a plăcu…
Citește →
M am gândit uneori la sfârșitul lumii, dar întotdeauna cu oameni în el. Războaie, epidemii, orașe părăsite, avioane căzute pe autostrăzi, ultimele transmisii la radio. Cam așa ne i…
Citește →
Le am văzut ieri dimineață, pe firele de curent din fața casei, exact în locul în care le văd de câțiva ani buni. Nu știu dacă sunt aceleași. Probabil că nu. Dar nici nu contează p…
Citește →
O poveste despre Mihai Viteazul, după Historia della Transilvania a lui Ciro Spontoni (1638) I. Cel care venea din câmpie Se spune că, în anul acela, Sigismund Báthory renunțase de…
Citește →
O poveste despre ce s ar fi întâmplat dacă Ion Rațiu câștiga alegerile din 1990. Ei, dragu moșului, șezi și tu colea, lângă mine, că am să ți spun o poveste cum nu s a mai auzit pr…
Citește →
Am mers în bucătărie, am pornit aparatul de cafea și, în timp ce zgomotul lui monoton umplea apartamentul, am deschis telefonul, unde mă așteptau douăzeci și trei de notificări, șa…
Citește →
În sală domnea o liniște ciudată. Comentatorii vorbeau în șoaptă. Publicul aștepta. Camerele erau îndreptate spre mine. Eu însă nu mai auzeam nimic. Doar propriile gânduri. Și, pen…
Citește →
Am simțit nevoia unui loc doar al meu — unde să scriu fără grabă, când am timp și ceva de spus. De ce un jurnal Cărțile cer ani. Muzica cere liniște. Dar gândurile de zi cu zi au ș…
Citește →Cookie-uri
Folosim cookie-uri strict necesare și, cu acordul tău, cookie-uri de la terți (ex. YouTube) pentru o experiență mai bună. Detalii în Politica Cookie.